Doamne, iar îmi plec genunchii
înaintea Crucii Sfinte
cu o inimă zdrobită
şi cu-o lacrimă fierbinte.
Nu am mirul Magdalenei
să Ţi-l dau pentru-ngropare,
dar cu plâns, ca păcătoasa,
Îţi spăl Sfintele picioare.
Am umblat prea mult pe lume
în păcate şi în rele
făr-să mă gândesc la Tine
ori la ceasul morţii mele.
M-am gândit numai la lume,
la averi şi la păcate
făr-să-mi pese că Tu sângeri
şi Tu suferi pentru toate.
Astăzi văd cu pocăinţă
Preţul Scump al Crucii Tale
pentru vina mea cea mare,
pentru-a vieţii mele cale.
Şi mă rog cu păcătoasa
şi tâlharul de pe Cruce:
Iartă-mă şi mă primeşte
şi-mi dă Raiul Tău cel dulce!
I: Traian Dorz, din „Prietenul tinereții mele”, Editura Oastea Domnului, Sibiu